U rr’ddògg’ dû Palazz’ dû Senatu
A furia d’ talier’lu ogn’ mattina,
è d’v’ntàit “strab’ch’” d’ nögg’.
Ma l’àutr’ögg d’ vavarèdda böna,
m’ grìa: nan “cammina st’ rr’ddògg’…!
Sègna sémpr’ i tré…e né campàna sona…!
Sarà ch’ gghiàv’a corda rrugg’nùa
e i rroti smacc’ddàdi pr’ l’ètà…?!
Com’ieiè, cu conta è a v’dùa!
Nautr’ pezz’ d’ storia a trup’titù…!
Cosa d’ sparer’ggh’ na crösg’ û frönt’
a tutta cösta “ Casta dû Palazz”,
pr’ st’àutra “AUCCISA” uffésa ad’ ô pais…
Ma, ddasciöma perd’ và ! Ggh’ pizzi u stràzz…!
“ Zzaaa’, o s’ manduca, o s’ canta a cuca…!
Pino Testa
Note:
strab’ch = strabico
trip’titù = a catafascio
auccisa = maledetta
stra’zz’ = fig. morire di crepacuore
manduca= fig. scherzare con il fuoco, abbindolare
E pròsita a Pinu Testa, ca ci li manna tutti, 'nna fussetta
RispondiEliminaE nunn'è sulu vavaredda, bona,
Pinù, ma tutta sana la pirsuna
ca Pinu Testa unna lu tocchi, sona
e la fussetta ormai sunnu fussuna.
Si, sempri la pulitica, ca stona
lassànnuni cu sti lustri di luna
perciò, Pinù, pi nan sbagghiari scrima,
cu "stràzz" iu ci assa fattu n'autra rima.
Un abbraccio
Giovanni Piazza